Personajul deosebit, continentul din care provine, dorința de aventură și posibilitatea de a te transpune într-o poveste, sunt motive de a răsfoi o carte interesantă , numită simplu: ”Elefantul și generozitatea” .
Povestea, apărută la editura Girasol, face parte din colecția ”Valorile mele”, alături de ”Tigru și toleranța”, ”Veverițele și optimismul ”, ”Ursul și solidaritatea”. Este scrisă de Jose Moran și ilustrată superb de Simon Mendez.
Cu certitudine este o carte care îți atrage privirea chiar din momentul în care intri într-o librărie. Pot spune că este excepțională, de cea mai bună calitate, are coperți cartonate, foi lucioase, realizată în format mare, iar culorile folosite și felul în care sunt pictate, denotă măiestrie în ale artei , îți deschid o lume care te invită să pătrunzi în ea , să te lași condus de text și imagini, departe, departe....
Povestea începe cu prezentarea personajului, iar copilul află despre acesta că se numește Zambai, că trăia singur și-i plăcea să ajute alte animale.
”Zambai trăia singur, căci așa era obiceiul la elefanții africani adulți. Dar cum se plictisea foarte tare, întotdeauna căuta să le ajute pe celelalte animale.
Și atâta le ajuta, că aproape nu-i mai rămânea timp nici măcar să mănânce. De aceea, era foarte slab, cântărea doar cinci mii de kilograme! Deloc de mirare, căci nu mânca mai mult de o sută de kilograme de legume pe zi, o nimica toată față de necesitățile lui .”
În continuare, copilul află că acestuia îi plăcea să -i ajute pe ceilalți, ori de câte ori, îi cereau ajutorul. Stingea un incendiu, aducând apă cu trompa, făcea duș maimuțelor, când le era cald, se scufunda în apă să salveze furnicile de înec, făcea pe taximetristul, ajutând melcul să ajungă mai repede la nunta verișorului său. Iar când era întrebat de răsplată, le spunea simplu:
”Favorurile nu se plătesc. Se fac pur și simplu.”
Era prietenul copiilor săraci din sat, când aveau nevoie de o minge, le dădea din copac o nucă de cocos, pe care ei o înveleau într-o cârpă și se jucau cu ea, îi ducea acasă, le făcea vânt cu urechile, iar ei erau fericiți. Avea grijă să încălzească șoarecii de câmp, să recupereze lucrurile pierdute și multe altele.
” Ca toți elefanții, Zambai avea doi colți de fildeș superbi, care îi serveau la multe, între altele pentru a săpa în căutare de hrană. Ceea ce nu știa el, era că acești colți valorau și mulți bani. Zambai, habar nu avea ce erau aceia bani, dar vânătorii de elefanți știau. ”
Vânătorii l-au ochit cu săgețile și l-au adormit, iar păsările au dat semnalul de alarmă și au sărit în ajutor animalele savanei, care i-au speriat pe traficanții de fildeș.
” În timp ce Zambai dormea, prietenii lui au stat de pază ca să nu rămână singur nicio clipă. Îi făceau vânt, îi curățau ochii, îl spălau și chiar îl sărutau.
În sfârșit, după o săptămână, elefantul a deschis ochii.
- Ura! a strigat papagalul, care îl păzea în momentul acela. Veniți cu toții! Zambai s-a trezit!
Niciodată nu mai fusese în pădure o petrecere atât de veselă.
- Vă mulțumesc, prieteni, a zis Zambai. Sunt atât de fericit....”
Povestea lui Zambai ne-a purtat pe meleaguri îndepărtate, în lumea animalelor din savană , ne-a învățat ce înseamnă să fii generos.
Împreună cu A. și cu D. am parcurs paginile acestei cărți și am organizat câteva activități , pentru a descoperi lucruri noi despre Africa și animalele ce locuiesc pe acest continent.
Au identificat continentul din ”Primul meu atlas” de la editura Prut, iar despre animale au găsit informații în Atlasul copiilor de la ed. Corint Junior. Despre savană am găsit informații în cartea ”Cum se apără animalele”.
Mai multe materiale ajutătoare le-am descărcat de
aici, dintre care și o carte cu informații despre elefanți și multe joculețe.
Distracția a început în momentul în care le-am dat jocul de memorie cu elefanți și forme geometrice. Regula jocului e simplă : pe rând, câte un jucător întoarce două jetoane și spune ce vede (de ex. ”elefant cu cerc, elefant cu romb”) , dacă jetoanele nu sunt la fel, se întorc, cum au fost la început. Dacă se descoperă două la fel, jucătorul ia cartonașele, iar în final le numără. Câștigă cel care a obținut cele mai multe perechi.
Arta are mare trecere pe la noi și ne-am gândit să facem picturi ce reprezintă savana.
A. ( 4 ani), a dorit obligatoriu să-l picteze pe Zambai și dorința i-a fost îndeplinită.
1. Am pregătit silueta elefantului și a urechii lui, model preluat de
aici .
2. A urmat pictarea acestuia cu acrilice.
3. Pregătirea fondului.
4. Lipirea elefantului pe suportul realizat.
Acesta este Zambai, elefantul preferat al A.-ei.
D. a dorit să reprezinte savana la apus de soare. Pentru realizarea tabloului a avut nevoie de câteva pregătiri:
1. A decupat șabloanele: de elefant, copac, girafă.
2. A realizat fondul în culori calde, în linii și nuanțe care făceau trecerea ușoară de la o culoare la alta.
3. A luat fiecare șablon în parte, l-a pictat cu negru și l-a aplicat pe foaie.
Pictura finală:
Și așa, am pătruns în continentul Africa. Sperăm să continuăm tema zilele următoare.
