Se afișează postările cu eticheta cărți. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cărți. Afișați toate postările

luni, 5 august 2013

Mașa și ursul

            A. este înnebunită după desenul animat ”Mașa și ursul; aproape că nu este zi,  în care să nu-și dorească să-l vizioneze.  Firea ei veselă, vioaie și poznașă, o apropie mult de personajul Mașa. Simțind această atracție, mi-am dorit să cunoască adevărata poveste, rusească, de la care a plecat serialul animat. I-am cumpărat o carte superbă de aici, apărută la editura Biblion, ilustrată de Igor Prihodkin.
      Cartea cuprinde cinci povești: ”Mașa și ursul”, ”Vulpea cu făcăleț”, ”Cocoșelul și bobul de grâu”, ”Trei urși”, ”Cocoșelul cu creastă de aur” și sunt adresate copiilor de grupă mică și mijlocie.
   
          Mă voi opri asupra poveștii ”Mașa și ursul”, pentru o prezentare succintă.

           ”Au fost odată un moș și-o babă. Ei aveau o nepoțică, Mașenka.
Într-o zi, fetele din sat s-au pornit în pădure să culeagă ciuperci și mure. Au îmbiat-o și pe Mașenka.
     - Bunele, bunico, zise Mașenka, dați-mi voie să merg cu prietenele la pădure!
Bunicul și bunica îi răspund:
     - Du-te, dar ia seama să nu rămâi în urma fetelor, că ai să te rătăcești.”

        Fata s-a îndepărtat de prietene și a ajuns într-un desiș, unde a zărit o căsuță. Aici locuia ursul.
 Ce s-a întâmplat mai departe, vă las să priviți imaginile din carte, să descoperiți povestea și ilustrațiile deosebite, cum nu am mai văzut  (...și am văzut destule planșe, care nici pe departe nu arătau atât de bine).










Câteva aspecte din celelalte povești...










          Aceasta este cartea, iar desenul animat de care aminteam, poate fi vizionat pe you tube.  Atașez mai jos doar două dintre episoade, din câte știu eu, sunt trei serii, poate greșesc....


          Pentru A. am pregătit mai multe jocuri-surpriză:
-  literele ”M și m”,


-  un puzzle din 2 piese-  pentru despărțirea în silabe a cuvântului ”Mașa”,

- de lipit flori perforate pe cuvântul ”Mașa”,

-  joc cu formare de perechi între litera mare și cea mică de tipar (ex. A și a),



-  joc de memorie,



 - fișe- șirul crescător și descrescător a numerelor  1- 10-  lipind tot atâtea flori , cât indică cifra,




-  un labirint, prin care a ajutat-o pe Mașa să ajungă la urs, în prima zi de școală( inspirat după un episod din serialul animat).


          Când a descoperit toate aceste joculețe,  a fost  foarte fericită,  și a declarat că mă va răsplăti cu un cadou minunat făcut de ea.
            O parte dintre aceste jetoane, le-am laminat, deoarece le voi folosi și la grădiniță și trebuie să prezinte o oarecare rezistență.

          Materialele realizate le puteți descărca de aici și  aici.

      Bineînțeles, în joaca ei nu au lipsit nici puzzle cu Mașa pe care le avea, păpușile și urșii- figurinele din desenul animat.
 O zi frumoasă să aveți! 
  

luni, 22 iulie 2013

O zi cu omiduța mâncăcioasă

         Sigur, nu e vorba despre mâncare, e mai mult despre alegerea A.-ei, care a primit o omiduță și, de cum s-a trezit, și-a manifestat interesul  de a afla cât mai multe despre neamul ei. O cunoaște pe sora acesteia, pe omiduța lui Eric Carle și, în speranța că e chiar ea, a cuprins-o mult de tot și  n-a mai lăsat-o din mâini nicio clipă.
          Cum toate au un început, am dat și noi startul poveștii ..........”Omida mâncăcioasă”,  scrisă și ilustrată de Eric Carle.
         Cine nu o știe? Cartea a fost plimbată peste tot, la grădiniță, în parc, la picnic, că doar e importantă....
  Și, din câte știm, omida e cam mâncăcioasă și  cu ea  am învățat despre mâncărurile ei preferate - în special despre fructe (asta la 2-3 ani, acum în engleză), despre zilele săptămânii, le mai și numărăm, căci așa e cartea aceasta: simplă, atractivă  și din care învățăm multe. Iar despre omidă, ce să mai zicem? Trece printr-un adevărat proces de transformare: la început e un ”oușor pe o frunză ce stătea în lumina lunii”,  din care a ieșit o omidă  mâncăcioasă, și-a făcut o căsuță- cocon, în care s-a culcat timp de două săptămâni,  iar în final  a ieșit un minunat fluture.

     Am făcut matematică: am numărat fluturașii, i-am așezat în șir crescător, descrescător, chiar și probleme de adunare am rezolvat.

    Cu ajutorul jetoanelor, am stabilit și ordonat corespunzător procesul de transformare al omiduței în fluture.
Jetoanele le-am găsit aici

   Despre sunetul și litera ”o”, ce să mai zicem, căci o cunoaștem de mult timp, doar am reactualizat cunoștințele, iar ca să fim în pas cu engleza, am vorbit și despre ”c” , deoarece omiduței i se spune” caterpillar”. Ne amuzăm des, de  cum spunea A. acest cuvânt,  când avea doi ani :  ”glubăl” . O  iubea mult, încă de atunci.

Am urmărit și videoclipul cu ”Omida mâncăcioasă” ......

 Cu acest personaj, am pătruns în lumea insectelor, și am urmat incursiunea, alături de ”Luna Betiluna și Dora Minodora într-un gâz- album cu păsărele”, o poveste frumoasă, care mi-a fermecat copilăria, împreună cu celelalte  două cărți din colecție.

  Am pictat omiduța, fluturașul...
 Mai jos, am inserat o animatie, cu etapele de realizare pentru fluturaș, omidă, cocon și oul de pe frunză.

     Lucrările finalizate:





Să aveți o zi frumoasă!

marți, 9 iulie 2013

Un elefant și visul african

     Personajul deosebit, continentul din care provine, dorința de aventură și posibilitatea de a te transpune într-o poveste, sunt motive de a răsfoi o carte interesantă , numită simplu: ”Elefantul și generozitatea”  .
     Povestea, apărută la editura Girasol,   face parte din colecția ”Valorile mele”, alături de ”Tigru și toleranța”, ”Veverițele și optimismul ”, ”Ursul și solidaritatea”. Este scrisă de Jose Moran și ilustrată superb de Simon Mendez.
       Cu certitudine este o carte care îți atrage privirea chiar din momentul în care intri într-o librărie. Pot spune că este excepțională, de cea mai bună calitate, are coperți cartonate, foi lucioase, realizată în  format mare, iar culorile folosite și  felul în care sunt pictate, denotă  măiestrie în ale artei , îți deschid o lume care te invită să pătrunzi în ea , să te lași condus de text și imagini, departe, departe....
     Povestea începe cu prezentarea personajului, iar copilul află despre acesta că se numește Zambai, că trăia singur și-i plăcea să ajute alte animale.
 


    ”Zambai trăia singur, căci așa era obiceiul la elefanții africani adulți. Dar cum se plictisea foarte tare, întotdeauna căuta să le ajute pe celelalte animale.
Și atâta le ajuta, că aproape nu-i mai rămânea timp nici măcar să mănânce. De aceea, era foarte slab, cântărea doar cinci mii de kilograme! Deloc de mirare, căci nu mânca mai mult de o sută de kilograme de legume pe zi, o nimica toată față de necesitățile lui .”

    În continuare, copilul află că acestuia îi plăcea să -i ajute pe ceilalți, ori de câte ori, îi cereau ajutorul. Stingea un incendiu, aducând apă cu trompa, făcea duș maimuțelor, când le era cald, se scufunda în apă să salveze furnicile de înec, făcea pe taximetristul, ajutând melcul să ajungă mai repede la nunta verișorului său.  Iar când era întrebat  de răsplată, le spunea simplu: ”Favorurile nu se plătesc. Se fac pur și simplu.”

 

  Era prietenul copiilor săraci din sat, când aveau nevoie de o minge, le dădea din copac o nucă de cocos, pe care ei o înveleau într-o cârpă și se jucau cu ea, îi ducea acasă, le făcea vânt cu urechile, iar ei erau fericiți. Avea grijă să încălzească șoarecii de câmp, să recupereze lucrurile pierdute și multe altele.

               ” Ca  toți elefanții, Zambai avea doi colți de fildeș superbi, care îi serveau la multe, între altele pentru a săpa în căutare de hrană. Ceea ce nu știa el, era că acești colți valorau și mulți bani.  Zambai, habar nu avea ce erau aceia bani, dar vânătorii de elefanți știau. ”
 Vânătorii l-au ochit  cu săgețile și l-au adormit, iar păsările au dat semnalul de alarmă și au sărit în ajutor animalele savanei, care i-au speriat pe traficanții de fildeș.
 

 

     ”   În timp ce Zambai dormea, prietenii lui au stat de pază ca să nu rămână singur nicio clipă. Îi făceau vânt, îi curățau ochii, îl spălau și chiar îl sărutau.
     În sfârșit,  după o săptămână, elefantul a deschis ochii.
- Ura! a strigat papagalul, care îl păzea în momentul acela. Veniți cu toții! Zambai s-a trezit! 
Niciodată nu mai fusese în pădure o petrecere atât de veselă.
- Vă mulțumesc, prieteni, a zis Zambai. Sunt atât de fericit....”   

           Povestea lui Zambai ne-a purtat pe meleaguri îndepărtate, în lumea animalelor din savană , ne-a învățat ce înseamnă să fii generos.
         Împreună cu A. și cu D. am parcurs paginile acestei cărți și am organizat câteva activități ,  pentru a descoperi lucruri noi despre Africa și animalele ce locuiesc pe acest continent.
         Au identificat continentul din ”Primul meu atlas” de la editura Prut, iar despre animale au găsit informații în Atlasul copiilor de la ed. Corint Junior. Despre savană am găsit informații în cartea ”Cum se apără animalele”.
 

 

  

Mai multe materiale ajutătoare le-am descărcat de aici, dintre care și o carte cu informații despre elefanți și  multe joculețe.





        Distracția a început în momentul în care le-am dat jocul de memorie cu elefanți și forme geometrice. Regula jocului e simplă : pe rând, câte un jucător întoarce două jetoane și spune ce vede (de ex. ”elefant cu cerc, elefant cu romb”) , dacă jetoanele nu sunt la fel, se întorc, cum au fost la început. Dacă se descoperă două la fel, jucătorul ia cartonașele, iar în final le numără. Câștigă cel care a obținut cele mai multe perechi.




      Arta are mare trecere pe la noi și ne-am gândit să facem picturi ce reprezintă savana.

               A. ( 4 ani), a dorit obligatoriu să-l picteze pe Zambai și dorința i-a fost îndeplinită.
1. Am pregătit silueta elefantului și a urechii lui, model preluat de aici .

2. A urmat pictarea acestuia cu acrilice.

3. Pregătirea fondului.

4. Lipirea elefantului pe suportul realizat.
Acesta este Zambai, elefantul preferat al A.-ei.

D. a dorit să reprezinte savana la apus de soare. Pentru realizarea tabloului a avut nevoie de câteva  pregătiri:
1. A decupat șabloanele: de elefant, copac, girafă.
2. A realizat fondul în culori calde, în linii și nuanțe care făceau trecerea ușoară de la o culoare la alta.
  3. A luat fiecare șablon în parte, l-a pictat cu negru și l-a aplicat pe foaie.

 Pictura finală:
 Și așa, am pătruns în continentul Africa. Sperăm să continuăm tema zilele următoare.