Leul - activitate practică

          Nu ne puteam hotărî, ce activitate practică să facem; dacă în această săptămână,  tot am vorbit de Africa, elefanți și alte animale. A. a decis că vrea să facă un leu, și așa ne-am început treaba. 

             Am pregătit materialele: 

             - trei farfurii din carton,

             - foarfece,

             -culori acrilice,

            -pensoane,

             -lipici.

       O farfurie am lăsat-o întreagă, ea fiind capul leului, alta am tăiat-o în partea de jos, pentru corp; urechile , coada și picioarele le-am decupat din a treia farfurie.  

A urmat pictarea capului și tăierea coamei leului cu foarfecele.

Pictarea celorlalte părți  și lipirea lor a necesitat timp mult pentru uscare, dar ceea ce ieșit, a fost frumos.  

Și, așa arată leul A.-ei , din Africa, prietenul lui Zambai- elefantul.

Învățăm litera ”E”

           Nu puteam trece la învățarea unei noi litere fără a aminti de cea însușită anterior, adică litera ”f”.  Din acest considerent, am pregătit materiale pentru ambele litere.
 Introducerea în activitate, a presupus o călătorie în Africa, acolo unde aștepta Zambai, prietenul  A.-ei, care de data aceasta i-a pregătit multe surprize cu și despre elefanți.

           1. Cu ajutorul unor planșe, i-am prezentat literele ”E” și ”e” , am denumit cuvinte care încep cu sunetul ”e”, bineînțeles, nu am uitat nici de ”f”.  I-am explicat modul de scriere al literei noi.

         2. Ne-am reamintit părțile componente ale elefantului, folosindu-ne de jetoane laminate și descărcate de aici .
     Le-am printat în dublu exemplar, primul rând de jetoane le-am lăsat cu scris, la a doua serie , am decupat și scrisul. După ce am denumit împreună, caracteristicile elefantului, am lăsat-o pe A. să ia  câte un jeton, să spună care parte a corpului este colorată și să îl așeze în dreptul jetonului potrivit, făcând astfel perechi; iar cartonașul ce reprezenta un  cuvânt, chiar dacă era scris în limba engleză, îl așeza în dreptul  celui asemănător,  și îi ceream să identifice literele învățate.

             3. ”Săculețul senzorial” -este  un joc plăcut, în care copilul este pus să pipăie, să miște săculețul pentru a descoperi litere. Sunt multe variante de realizare și multe idei  care pot fi găsite pe internet. Eu am realizat mai simplu, am pus orez și litere de spumă, într-un dosar transparent cu fermoar. E foarte important pentru copil să simtă litera, să o descopere, în cât mai multe moduri, cu toate simțurile,  că doar așa o va reține.

           4. Construim litera- ne-am jucat simplu cu forme geometrice, pe fișele descărcate  de pe acest blog și pe care le-am laminat. Nu am avut setul cu forme de la Melissa & Doug,  doar ceva asemănător și a trebuit să improvizăm: să formăm pătratul, trapezul din tringhiuri, romburi, dar a fost distractiv. Planșele sunt realizate special pentru setul menționat mai sus. O variantă mai simplă de contruire a literei, a fost cu jetoanele folosite într-o altă lecție.

Aici ,s-a jucat cu penseta, lua câte un ”arici” și îl așeza într-o căsuță- cerc.

       5. Fișe de colorat și de scris;
            Scrisul este foarte important pentru copil. Se insistă pe părțile componente ale unei litere (de ex. E- e format dintr-o linie verticală pe care sunt trasate trei linii orizontale  sau ”culcate” , una în partea de sus, una jos și alta pe mijloc). Un alt exercițiu, este trasarea cu degetul pe conturul literei, apoi scrierea literei în aer cu degetul arătător.
            Apreciez mult tehnica montessoriană de explicare a literei, a însușirii scrisului, este chiar și un film aici , și multe materiale și tutoriale,  unde se folosesc ”sandpaper letters” , litere decupate din șmirghel, lipite pe lemn. Scopul este, ca în momentul în care, copilul parcurge cu degetele arătător și mijlociu ”traseul” literei, să simtă ”bine” litera, să-i rămână în memorie,  pentru totdeauna, că aceasta e litera învățată. E un mod foarte bine gândit, de învățare rapidă a literei . Până și dimensiunile jetoanelor respectă litera, unele sunt scrise pe două spații (d, b, g, A, D), atunci jetonul e mai mare, altele sunt doar pe un spațiu și jetoanele, la rândul lor sunt mai  mici. Copilul învață  simplu și firesc ordinea și așezarea în spațiul dat a literelor.

Sursa pentru fișe: 1 , 2, 3.

Un elefant și visul african

     Personajul deosebit, continentul din care provine, dorința de aventură și posibilitatea de a te transpune într-o poveste, sunt motive de a răsfoi o carte interesantă , numită simplu: ”Elefantul și generozitatea”  .
     Povestea, apărută la editura Girasol,   face parte din colecția ”Valorile mele”, alături de ”Tigru și toleranța”, ”Veverițele și optimismul ”, ”Ursul și solidaritatea”. Este scrisă de Jose Moran și ilustrată superb de Simon Mendez.
       Cu certitudine este o carte care îți atrage privirea chiar din momentul în care intri într-o librărie. Pot spune că este excepțională, de cea mai bună calitate, are coperți cartonate, foi lucioase, realizată în  format mare, iar culorile folosite și  felul în care sunt pictate, denotă  măiestrie în ale artei , îți deschid o lume care te invită să pătrunzi în ea , să te lași condus de text și imagini, departe, departe....
     Povestea începe cu prezentarea personajului, iar copilul află despre acesta că se numește Zambai, că trăia singur și-i plăcea să ajute alte animale.

 


    ”Zambai trăia singur, căci așa era obiceiul la elefanții africani adulți. Dar cum se plictisea foarte tare, întotdeauna căuta să le ajute pe celelalte animale.
Și atâta le ajuta, că aproape nu-i mai rămânea timp nici măcar să mănânce. De aceea, era foarte slab, cântărea doar cinci mii de kilograme! Deloc de mirare, căci nu mânca mai mult de o sută de kilograme de legume pe zi, o nimica toată față de necesitățile lui .”

    În continuare, copilul află că acestuia îi plăcea să -i ajute pe ceilalți, ori de câte ori, îi cereau ajutorul. Stingea un incendiu, aducând apă cu trompa, făcea duș maimuțelor, când le era cald, se scufunda în apă să salveze furnicile de înec, făcea pe taximetristul, ajutând melcul să ajungă mai repede la nunta verișorului său.  Iar când era întrebat  de răsplată, le spunea simplu: ”Favorurile nu se plătesc. Se fac pur și simplu.”

 

  Era prietenul copiilor săraci din sat, când aveau nevoie de o minge, le dădea din copac o nucă de cocos, pe care ei o înveleau într-o cârpă și se jucau cu ea, îi ducea acasă, le făcea vânt cu urechile, iar ei erau fericiți. Avea grijă să încălzească șoarecii de câmp, să recupereze lucrurile pierdute și multe altele.

               ” Ca  toți elefanții, Zambai avea doi colți de fildeș superbi, care îi serveau la multe, între altele pentru a săpa în căutare de hrană. Ceea ce nu știa el, era că acești colți valorau și mulți bani.  Zambai, habar nu avea ce erau aceia bani, dar vânătorii de elefanți știau. ”
 Vânătorii l-au ochit  cu săgețile și l-au adormit, iar păsările au dat semnalul de alarmă și au sărit în ajutor animalele savanei, care i-au speriat pe traficanții de fildeș.

 

 

     ”   În timp ce Zambai dormea, prietenii lui au stat de pază ca să nu rămână singur nicio clipă. Îi făceau vânt, îi curățau ochii, îl spălau și chiar îl sărutau.
     În sfârșit,  după o săptămână, elefantul a deschis ochii.
- Ura! a strigat papagalul, care îl păzea în momentul acela. Veniți cu toții! Zambai s-a trezit! 
Niciodată nu mai fusese în pădure o petrecere atât de veselă.
- Vă mulțumesc, prieteni, a zis Zambai. Sunt atât de fericit....”   

           Povestea lui Zambai ne-a purtat pe meleaguri îndepărtate, în lumea animalelor din savană , ne-a învățat ce înseamnă să fii generos.
         Împreună cu A. și cu D. am parcurs paginile acestei cărți și am organizat câteva activități ,  pentru a descoperi lucruri noi despre Africa și animalele ce locuiesc pe acest continent.
         Au identificat continentul din ”Primul meu atlas” de la editura Prut, iar despre animale au găsit informații în Atlasul copiilor de la ed. Corint Junior. Despre savană am găsit informații în cartea ”Cum se apără animalele”.

 

 

  

Mai multe materiale ajutătoare le-am descărcat de aici, dintre care și o carte cu informații despre elefanți și  multe joculețe.

        Distracția a început în momentul în care le-am dat jocul de memorie cu elefanți și forme geometrice. Regula jocului e simplă : pe rând, câte un jucător întoarce două jetoane și spune ce vede (de ex. ”elefant cu cerc, elefant cu romb”) , dacă jetoanele nu sunt la fel, se întorc, cum au fost la început. Dacă se descoperă două la fel, jucătorul ia cartonașele, iar în final le numără. Câștigă cel care a obținut cele mai multe perechi.

      Arta are mare trecere pe la noi și ne-am gândit să facem picturi ce reprezintă savana.

               A. ( 4 ani), a dorit obligatoriu să-l picteze pe Zambai și dorința i-a fost îndeplinită.
1. Am pregătit silueta elefantului și a urechii lui, model preluat de aici .

2. A urmat pictarea acestuia cu acrilice.

3. Pregătirea fondului.

4. Lipirea elefantului pe suportul realizat.

Acesta este Zambai, elefantul preferat al A.-ei.

D. a dorit să reprezinte savana la apus de soare. Pentru realizarea tabloului a avut nevoie de câteva  pregătiri:

1. A decupat șabloanele: de elefant, copac, girafă.

2. A realizat fondul în culori calde, în linii și nuanțe care făceau trecerea ușoară de la o culoare la alta.

  3. A luat fiecare șablon în parte, l-a pictat cu negru și l-a aplicat pe foaie.

 Pictura finală:

 Și așa, am pătruns în continentul Africa. Sperăm să continuăm tema zilele următoare.