Flori și zâne

 Crinii s-au dovedit a fi sursa de inspirație care au dat startul activităților. I-am captat atenția A-ei cu acești crini superbi, am lăsat-o să-i observe liber, apoi cu ajutorul meu a descris părțile componente ale unei plante. Ca material ajutător am folosit cărțile ”Floarea” și ” Să cunoaștem florile”.  Știa deja de rădăcină, tulpină, floare. Ca și noutate am introdus alte elemente: petale( pe care le-a numărat), pistil, stamine, bulb.

    A urmat o incursiune în lumea florilor, care nu putea fi făcută mai bine decât cu  suport ilustrativ. Cartea ”Să cunoaștem florile”, apărută la editura Aramis sub coordonarea d-nei Luminița Vointiru, are o contribuție deosebită în  a ajuta copiii să asimileze cunoștințele necesare despre plante. În activitățile de la grupă o folosesc des, deoarece prezintă informațiile într-un mod concis, sintetic. Inițial, descrie lumea florilor și importanța lor, locurile unde cresc, modificările plantelor produse  de schimbarea anotimpurilor, rolul fiecărei părți componente.

 Redau câteva fragmente:
     ”Natura este înfrumusețată de o mare varietate de plante cu flori frumoase, gingașe și parfumate. Ele înfloresc de primăvară până toamna pe câmpii, în poienile de deal și de munte sau pe malurile apelor.
     Unele cresc fără a fi cultivate și îngrijite în mod special de om; acestea sunt florile sălbatice (flori de câmp). Ca să le deosebim între ele, fiecare poartă un nume: ghiocel, viorea, margaretă.....”

     ”Florile au mărimi și forme deosebite: cupă, clopoțel, pâlnie, rozetă, steluță. Unele, ca cele de gura-leului, au formă specifică. Pe o singură codiță se poate dezvolta o floare, sau mai multe.”  
    ”Culoarea florilor este dată de prezența în petale, a unei substanțe numită ”pigment”. Fiecare floare are un alt pigment și de aceea florile au culori diferite: roșii, galbene, albe, albastre etc.
Pe stamine(firicele mici ca niște ace cu gămălie din interiorul florilor) se află un praf galben , fin, numit polen; în mijlocul florilor se găsește un lichid dulce, nectarul, cu care se hrănesc multe insecte și din care albinele fac miere. ”
  

  În partea a doua a cărții sunt prezentate pe rând florile cele mai importante:  ghiocelul, vioreaua, narcisa, laleaua, trandafirul, crizantema și tufănica.  Pentru fiecare în parte, se menționează caracteristicile și alcătuirea pe o pagină, iar pe cealaltă este ilustrată planta în întregime.

 În final, pentru a păstra câte un strop din culoarea fiecărui anotimp, se sugerează realizarea de tablouri, felicitări cu petalele presate ale florilor.
   Noi am răspuns acestei inițiative, realizând o zână a florilor, dar nu înainte de a o supune pe A. unui test de imaginație. Cu mânuțele la ochi (deoarece între timp îi pregăteam o altă carte), am rugat-o să-și închipuie ce ar putea să se întâmple în interiorul unei flori. A deschis ochii și privirea i-a căzut pe imaginea unei flori- casă de data aceasta, a unei zâne. Și așa a început o altă poveste.....