Noiembrie in ceata, cu siluete de copaci, dezbracati de arama, aliniati la vedere, in lungile plimbari de sambata dimineata.
E toamna, dar la sfarsit , calendaristic, dar nesfarsit in momentele daruite, traite, a unui octombrie luminos, auriu, cu plimbari pe poteci de munte, intre mii de culori asezate pe frunze.
Copilaresc, as zice, caci sunt momente de eternitate, inexplicabile, ma bucur de micile descoperiri in natura, si apoi ce poate fi mai frumos...Nu stiu daca altii ar intelege, dar sunt fericita cu astfel de lucruri marunte...
De as putea avea tot ce-mi bucura sufletul, nu as mai avea nevoie de nimic...
De neinteles- dar inteleg si e suficient.
E toamna, dar la sfarsit , calendaristic, dar nesfarsit in momentele daruite, traite, a unui octombrie luminos, auriu, cu plimbari pe poteci de munte, intre mii de culori asezate pe frunze.
Copilaresc, as zice, caci sunt momente de eternitate, inexplicabile, ma bucur de micile descoperiri in natura, si apoi ce poate fi mai frumos...Nu stiu daca altii ar intelege, dar sunt fericita cu astfel de lucruri marunte...
De as putea avea tot ce-mi bucura sufletul, nu as mai avea nevoie de nimic...
De neinteles- dar inteleg si e suficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu